Unii spun ca e cel mai bun actor de teatru al generatiei sale, insa el e de parere ca “Unii exceleaza intr-o zona, altii in alta zona… Cel mai bun e foarte mult spus”. Joaca pe scenele mai multor teatre din Bucuresti, preda actoria, iar la toamna vedem in cinematografe primul sau film, “Nunta in Basarabia”, in care joaca rolul principal masculin.
Hai sa incepem cu inceputul. De ce actor? Cum ti-a venit ideea?
Am facut la un cerc de copii, eram in gimnaziu si dupa aia in liceu, se infiintase la Liceul de arta o clasa cu profil de actorie si asa usor-usor… Nu stiu, nu m-a pocnit dintr-o data.
Iti amintesti cum a fost prima data pe scena?
Nu, nu mai stiu. Eram prin clasa a V-a, chiar nu mai stiu…
Eu stiu despre tine asa: ai intrat primul la facultate, ai facut doi ani intr-unul, ai fost sef de promotie, te-am vazut jucand la mai multe teatre, predai actoria si ai debutat in film direct intr-un rol principal. Sunt voci care spun ca esti cel mai bun actor din generatia ta. Tu ce spui?
Asta cu cel mai bun… nu stiu cum e… Cum stabilesti care e cel mai bun actor? Uite, la americani, de exemplu. Care e cel mai bun actor? Cum faci asta? Dupa ce criterii? Unii exceleaza intr-o zona, unora le e mai cald si mai confortabil in alta zona… Cel mai bun e foarte mult spus. Dar da, ce spuneai tu e adevarat.
La toamna vedem in cinematografe “Nunta in Basarabia”, primul tau film. Cum crezi ca va fi primit de public? Stiu ca a avut mare succes la festivaluri.
Au fost niste proiectii in piete publice, la Timisoara, la Sighisoara si stiu ca oamenii s-au amuzat. Habar n-am, sper sa fie ok. Oricum, sunt la primul film si sunt putin asa… Asta-i ok, asta nu-i ok… Inca descopar si eu niste lucruri.
Ai debutat in film, in “Nunta in Basarabia”, direct in rolul principal. Cum e trecerea, pentru un actor care a facut doar teatru?
Asta fac toti actorii din Romania. Noi nu avem o scoala de film, cum au americanii, unde studiezi doar asta – plan mediu, plan intreg, ce mijloace folosesti acolo, cum faci acolo… Tehnica de actorie de film. La noi nu exista asta. Esti actor de teatru prin formatie, din start, si inveti facand, pe platou, cadru cu cadru, bucata cu bucata, zi cu zi. E putin altfel, dar mi se pare mai greu la teatru. La teatru ai o singura incercare. Ai dat-o bine, bine. Nu, aia e. Seara urmatoare mai poti incerca inca o data. La film – nu-i nicio problema, mai facem una, cinci minute pauza, fumezi o tigara, bei o cafea si incerci din nou.
Ce ai simtit tu cand ai vazut prima data filmul, cap-coada?
O, groaznic.
La teatru n-ai cum sa te vezi.
Nu, la teatru n-ai cum sa te vezi si cred ca e mai sanatos asa. Vai de mine! As fi pastrat un singur cadru, de 4 sau 5 secunde, in rest as fi taiat tot, as fi modificat – asta e mult, asta e gros, asta nu se leaga… Nimic nu mi-a placut.
Asa de critic esti cu tine?
Da.
Tu esti si profesor la UNATC, unde ai studenti aproape de varsta ta.
Da, sunt foarte putini mai mici.
Cum lucrezi cu ei, cum va intelegeti?
Pai depinde, lucrezi… la mine deja e al patrulea an in care fac asta. Lucrez cu fiecare separat, individual, pe cum e el, ce a inteles pana atunci, cat a citit. Trebuie sa te adaptezi absolut la fiecare student si sa ii vorbesti pe limba lui. Si atunci, cu unii sunt foarte dur, cu altii sunt prietenos… Unul are nevoie sa fie incurajat, sa se deschida, sa capete incredere ca e ok si ca poate sa faca lucruri frumoase, altul, din contra, trebuie strunit putin, ca se duce si nu-l mai prinzi. Leviteaza, sau cum spuneai tu. Cum stai cu picioarele pe pamant.
Legat de asta – cat de greu e sa te feresti de compromisuri in meseria asta? Pentru ca oferte sunt, dar…
Pai aici, fiecare decide ce vrea pentru el. Ce sadesti, aia culegi. Eu am evitat cat am putut compromisurile. Nu total, ca n-ai cum, asta e imposibil. Dar cel putin am cautat sa nu fac unele dureroase, care sa lase urme si un an, doi, trei sa spun: “De ce-am facut chestia aia atunci? Nu trebuia s-o fac”. Asa, la limita suportabilului. Fiecare decide: unii vor bani, altii vor faima… Eu, de exemplu, vreau sa fiu multumit cu ce fac. Sa pot suna un prieten sa-i spun cu inima deschisa, impacat: “Vino sa vezi spectacolul cutare sau vino sa vezi nu stiu ce”. Fara sa stiu ca… hai, mai bine nu…
Si pentru ca a mai ramas putin din vacanta, as vrea sa te intreb ce iti doresti tu de la noua stagiune. Ce ai vrea sa ti se intample?
Lucruri frumoase si intamplari bune.
Doar atat? Asa general?
(Rade) Lucruri frumoase si intamplari bune… asta inglobeaza un munte de chestii. Spectacole bune, cu oameni care ard, tot felul de lucruri din astea. Lista concreta ar fi lunga: spectacole, repetitii, filmari, din care sa ies si eu cu ceva si ceilalti cu ceva si sa plecam putin mai destepti si mai completi. Dar stiu eu daca se intampla? Si-atunci zic asa, generic. Intalniri cu oameni speciali – intalnirile-alea din care ramai cu ceva: Ce bine ca m-am intalnit cu…
Un interviu de Alina Neagu
Publicat la http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-7689679-video-interviu-actorul-vlad-logigan-fiecare-decide-vrea-meseria-asta-unii-vor-bani-altii-faima-vreau-fiu-multumit-fac-pot-chema-prieten-spectacol-inima-deschisa.htm
Tweet This Post
