Dacă în filmele produse la Bucureşti, basarabeanul e, cel mai adesea, un personaj debusolat, aventurier pus pe căpătuială sau victimă, exponenţial pentru haosul tranziţiei şi e exploatat parodic pentru inadecvarea lingvistică şi socială, în “Nuntă în Basarabia” perspectivele oarecum se inversează: Nap Toader se întreabă cum sunt văzuţi românii regăţeni de basarabeni şi cum sunt primite mărcile morale ale Bucureştiului la Chişinău. Răspunsurile sunt oferite de spectacolul nunţii, regizate după canoanele stricte ale tradiţionalistului şi sentimentalului Chişinău, în folosul pecuniar al pragmaticului Bucureşti, rudele mirelui şi miresei concurând pentru supremaţia morală, umană şi de civilitate, într-o confruntare în care nimeni nu pierde.