Vica Bobu. Viaţa de actriţă e extrem de imprevizibilă…

Cred că sunt foarte puţini cei care nu au auzit de ultimul strigăt moldo-român din lumea cinematografică, iar pentru cei care nu ştiu, vă spun că este vorba despre filmul Nuntă în Basarabia. Aşa că astăzi vă prezint un interviu cu cea care a jucat rolul principal feminin în această peliculă, este vorba despre basarabeanca Victoria Bobu. Născută în Republica Moldova, al 7-lea an în Bucureşti. A absolvit Universitatea de Artă Cinematografică şi Teatrală “I.L.Caragiale” din Bucureşti, apoi a urmat un master în Actorie de Film şi Pedagogie, acum este în anul 1 la Doctorat în cadrul aceleiaşi universităţi.

De unde vine pasiunea pentru actorie? Cum ai făcut primii paşi?

Pasiunea pentru actorie, mai bine-zis pentru artă vine din copilărie, când cântam şi dansam cu pasiune în faţa oglinzii. Dar acest “concert” se termină la 5 fără un sfert, când urma să ajungă mama acasă de la muncă. În primii ani de Liceu am păşit pentru prima oară într-un Teatru, acela fiind Teatrul Naţional “Vasile Alexandri” din Bălţi, unde am găsit sprijin în doi maeştri ai teatrului: Anatol Răcilă şi Mihai Volontir. I-am admirat, i-am ascultat şi i-am urmărit, am “furat” de la ei tot ce-am crezut eu că este mai bun pentru mine şi am plecat la Bucuresti. Am debutat la Teatrul “Masca” din Bucureşti, apoi am jucat la “Foarte Mic”, şi până în prezent joc la Opera Naţională.

Cum e viaţa de actriță? Ce înseamnă pentru tine Nuntă în Basasabia? Ce ţi-a adus acest film?

Este o viaţă absolut normală, cu probleme cotidiene, cu momente frumoase… doar că e diferită de cea a unui medic de exemplu, sau a unei casiere. E extrem de imprevizibilă, ca şi profesiunea în sine. Nu este primul interviu în care spun că Nuntă în Basarabia reprezintă pentru mine în primul rând o experiență unică, prima de altfel, care m-a învățat să stau în faţa camerei, să cunosc limbajul cinematografic, să mă apropii de un platou de filmare.

Zi-mi mai multe despre această peliculă, cum ai ajuns să joci rolul principal feminin în acest film? E un debut pentru tine?

O perioadă de câteva luni Nap venea la spectacolele mele, mă studia, mă urmarea pe holurile Facultății, și într-o bună zi mi-a zis că vrea să realizeze un film de lung-metraj şi că mă va chema la un castig. M-a chemat să semnez direct contractul. Nu i-am cerut niciodată o explicaţie, sunt mici secrete ale regizorilor.

Cum te-ai înțeles cu toată echipa? Cum au decurs filmările?

Pe cei din România i-am cunoscut pe peronul gării din Bucureşti când plecam spre Chişinău. La început eram patru oameni străini pe care aparent nu-i lega nimic, dar ne-am întors o adevărată familie cu un trecut tumultos de o luna. Cei din Moldova m-au surprins în primul rând prin profesionalismul de care au dat dovadă. Am avut la dispoziție 10 zile de repetiție după care au urmat 22 de zile de filmare intensivă.

De ce filmul nu a rulat în cea mai mare reţea de cinematografe din Moldova – “Patria”?

Cred că producătorul din Moldova este cel mai în măsura să răspundă.

Crezi că conținutul acestui film reprezintă o realitate? O realitate despre diferențele dintre Moldova şi România?

Da, într-o oarecare măsură. În scenariu chiar sunt date din biografia regizorului. El este căsătorit cu o basarabeancă iar nunta lor s-a desfășurat la Chișinău… S-a plâns la acest film, s-a râs… eu cred în public, iar reacția lui este cea mai în măsură să răspundă la această întrebare. Filmul este strict ceea ce vede fiecare.

Te mai vezi în vreun film în viitorul apropiat?

Lumea cinematografica este atât de imprevizibilă, încât nu pot să mă pronunț.

Ce crezi despre cinematografia moldovenească? Ce nu-i ajunge? Mai are șanse de a mai oferi ceva publicului?

Pot eventual să-i doresc un viitor mai prosper. În Moldova sunt oameni extrem de talentați, cu o scoală bună, dar care din păcate n-au posibilitatea de a se afirma. Atâta timp cât există oameni care cred în artă, atâta timp cât există un public care știe să aprecieze o operă de artă – există şi posibilitatea de a realiza ceva. Şi întotdeauna, orice popor are în istoria şi cultura sa ceva de oferit şi publicului său. Privind lucrurile realist, cred că un început bun ar fi diverse colaborări internaționale cum a fost de exemplu şi Nunta în Basarabia. Moldova a avut acel ceva fără de care nu putea fi realizat filmul.

Vii des în Moldova? Cu ce te mai ocupi la moment?

Încerc să ajung măcar la sărbătorile importante dar de cele mai multe ori se întâmplă să fiu aici, şi să mă limitez în a trimite un sms cu “La mulţi ani, mama!”. În momentul de faţă pregătesc un spectacol de Teatru şi mă ocup de lucrarea de Doctorat.

La capitolul sentimental cum stai?… şi ce te interesează la un bărbat?

Caut echilibru în tot. L-am găsit… dar ființa umană este într-o continuă căutare… Dacă e inteligent bărbatul, are toate atuurile în mână.

Regreți ceva anume din viața ta?

Că zic “nu” câteodată când e mai bine să zic “da”, şi invers.

Deviza cu care te conduci?

“Destinul conduce o jumătate din viața fiecărui om, caracterul cealaltă jumătate”, este una dintre…

Sursa: blitz.md